Copil fiind, mi se părea că parcul Trivale e uriaş şi aproape că mă obliga să-l explorez până în satele învecinate. Ştiam exact unde găseam şi când apăreau cocărăii, Floarea Paştelui, lăcrămioarele, unde erau şi când se coceau zarzării, cireşii amari, alunii. Apoi mai erau copacul lui Mihăiţă din „Corigent la limba română” (mit urban sau realitate?), asta înainte să ştiu că Minulescu a existat, tranşeele rămase din ultimul război, unde când şi când mai găseam „grenade”, „casa părăsită”, buturugile, copacii căzuţi, pâraiele, cuiburile de păsări şi alte multe minunăţii.
În adolescenţă i-am descoperit potecile bune de preumblare şi de aşezat gânduri, aleile cu bănci, foişorul, mergeam „la potcoavă”, „la masă”, la schit sau la grotă. Era mare Trivalea!
Mi-am dus fetele de mici în explorări prin pădure, le-am lăsat să doarmă pe pătură la umbră, să alerge desculţe pe ace de brad. Şi erau mulţi copii, şi pădurea era nesfârşită.
În iarnă ne-am mutat şi n-am mai trecut decât rar prin parc, însă am descoperit codrul de lângă casa noastră, cu pini uriaşi pe culmea dealului.
Acum, Trivalea, pădurea ce m-a însoţit mereu, mi-a rămas mică.
5 comentarii:
Padurea este intotdeauna frumoasa, chiar daca nu se numeste Trivale.
http://www.libhumanitas.ro/nouasprezece-trandafiri-humanitas-2008.html
@geocer. asa-i, numai ca unele sunt mai putin afectate de civilizatia umana.
@vic - 19 trandafiri pentru ana. de la eliade citire. asta era ideea.
Cu pădurea aproape de gard, e normal ca acum Trivalea să ți se pară mică. Și ca să te completez, aș adăuga, printre amintirile legate de pădure, grota (unde erau o cofetărie mică și o terasă), lacul cu lebede, care iarna, odată înghețat, devenea patinoar, florile de soc pe care le culegeam vizavi de schit (astăzi mânăstire), casa veche de lângă Poarta Eroilor, căreia îi spuneam „Vila Rebeca” (am trecut în primăvară pe acolo și nu mai era, probabil pentru a-i face loc unei noi construcții) și „scula lui Coco”, o apariție mai târzie în peisaj, când deja eram adolescenți.
@adi, mersic de completari, amandoi am crescut in trivale si-o iubim si ne doare cand se schimba in rau. mi-e drag tonul tau cald si... stiu ca intelegi ce simt.
Trimiteți un comentariu