Like?:)

marți, 18 ianuarie 2011

Îmi plac

Îmi plac târgurile de vechituri, cu lumea pestriţă care se plimbă, cu amestecul oriental de culori şi mirosul de vechi. E o excursie în trecut, când prezentul mă depăşeşte, iar eu trec grăbită printre tarabe scrutând cu privirea în găsirea comorii ce sigur zace acolo, undeva.
Îmi plac anticariatele şi obiectele cu istorie, le adulmec, le gust, încerc să-mi închipui viaţa lor, le ascult poveştile. Ştiu că ele au fost înaintea mea şi au văzut alte vremi, iar unele dintre ele ştiu că vor fi şi după mine, până şi asta îmi place.
Îmi plac covoarele în culori patinate-a şters, îmi place mobila curbată, cu lemnul mirosind înţepător, îmi plac ţesăturile din lână şi in, făcute la război, borangicurile şi dantelele croşetate. Îmi plac pălăriile de-nceput de secol 20, cu izul lor de levănţică, sfeşnicele şi cheile mari de poartă, obiectele din lut şi fier forjat, orologiile şi ceasurile mecanice, păpuşile cu chip din porţelan şi machetele de avioane.
Îmi plac stucaturile şi arcadele simple, clanţele din bronz şi storurile centenare, sobele din teracotă pictată şi porţelanul transparent, platourile din sticla anilor 20 şi legăturile din piele ale cărţilor. Îmi plac tacâmurile din argint sau alpaca şi tăvile de aramă ciocănită, ibricele şi ceştile de cupru, cutiile din lemn sculptat şi ferecăturile, oglinzile tulburi şi icoanele ruseşti.
Îmi plac fotografiile de epocă cu oamenii lor blânzi şi aer desuet, arta naivă şi metaloplastiile, îmi plac cărţile vechi cu mirosul lor, cu foile ondulate la colţuri şi adnotări pălite de vreme, cu pete de cafea şi urme de flori presate.
Îmi plac maşinile de epocă. Îmi plac şi Daciile din 70 şi un pic, cu bordul lor îngust şi farurile mici, Fiatul 850 şi Vokswagenul broscuţă, cu personalităţile lor distincte şi clar inconfundabile.
Îmi plac computerele cu gadgeturile aferente, HI-FI-ul, boxele ITT cu mixer cu tot, modulatorul FM şi termometrul in-aut digital, antena parabolică şi „casnicele” electrice – maşină de tocat, cuptor, cană, şurubelniţă -, aparatele digitale şi vaporetta, întrerupătoarele cap scară şi independenţa hidroforului, a generatorului electric şi a panourilor solare.
Sunt două lumi tangente, pe amândouă le iubesc, amândurora le aparţin în parte.

4 comentarii:

daiana spunea...

Ma gandeam eu ca nici n-ar avea cum sa-ti placa altceva! :)

simf spunea...

@daiana - frecvent mi-ai fost in gand cand am scris postul asta. si, intr-un fel, gratie tie l-am scris.

Anonim spunea...

şi mie-mi plac chestiile din prima lume, din a doua nu, dar depind de ele, din păcate...
cel mai mult mi-a plăcut cum ai zis "oglinzile tulburi", chiar aşa erau/sunt şi au un farmec aparte.

simf spunea...

@puideblog - mie imi plac ambele lumi in egala masura, dar in alt mod, dar parca de cea de-a doua depind mai mult. si-n ea nu-si prea au loc dantelele si sticla de anii 20, cutiile sculptate si oginzile tulburi...

:-D