„Nasul” după Gogol este şi el un experiment avangardist, având nuanţe comune cu „Don Quijote” – textul original e rescris ca sinteză, interpretat, filtrat, cântat -, dar diferit precum se diferenţiază Gogol de Cervantes; Ada Milea „lucrează cu materialul clientului”, iar Cervantes şi Gogol sunt nespus de generoşi.
„Nasul” e un spectacol insolit de teatru-concert sau de concert-teatru conceput pentru spaţii minimal-neconvenţionale, interpretat de Ada Milea şi Bogdan Burlăcianu plus chitarele lor (în regia lui Alexandru Dabija), în care versurile curg ca replicile unei piese, dar se întipăresc bine în minte („Netedăăăă…”). Teatrul îşi depăşeşte tiparele şi intră într-o actualitate hâtră, vocile interpreţilor îşi modifică surprinzător registrele, trecând prin genuri muzicale de la canţonetă la marş, versurile mustesc de umor, se face haz de necaz, prezentul e încondeiat senin şi per ansamblu ai impresia că totul este o improvizaţie genial-ludică, în care şi tu, ascultător/spectator eşti un element.
Ada Milea mediază relaţia dintre clasicii literaturii universale şi publicul contemporan şi o face admirabil. Va veni vremea când voi vedea spectacolul live; până atunci, încep prin a merge să mă spăl pe mâini; sau să număr copeici. Virtuale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu