Like?:)

vineri, 29 aprilie 2011

Despre preoţi ortodocşi şi alţi nervi neortodocşi

Marţi după Paşte a venit preotul care nu ne e vecin; a cântat, a stropit şi le-a lăsat pe fetele noastre mască - singure acasă, proaspăt trezite, în pijamale şi cu dezordinea uzuală oricărui adolescent normal în camere. L-au sunat pe domnul meu să-l întrebe ce trebuie să facă ele – cu Botezul, în ianuarie, ştiam că preotul umblă din casă în casă, dar atât, la apartament n-am văzut urmă de preot care să vină „cu Învierea”, cum am aflat după că se practică. Anul trecut ne-au „sărit” de Înviere, când nici nu ştiam că trebuie să-i aşteptăm, anul ăsta n-au venit cu Botezul, deşi îi aşteptam. Am căutat pe net şi am aflat că de patru ori pe an trebuie să vină: de Bobotează, Înviere, Sfânta Maria şi Crăciun. Dacă vin sau nu… necunoscute sunt căile Domnului…
Ieri, pe la 4 p.m., mă sună al doilea preot, care ne e vecin: ştiţi, a venit o maşină, a lăsat pământul în drum, n-am ştiut, n-am fost acolo, mâine e sărbătoare, nu putem face nimic, nu puteţi urca cu maşina până sâmbătă. Am simţit că explodez. Onor mistăr prist de la oraş îşi construieşte o casă cu gard de cazemată mai jos de noi, fix în curbă; una lume din sat spune că şi-a făcut gardul din beton ca să nu-l pună primăria să-l demoleze, c-a intrat cu un metru în drum, ceea ce n-ar fi de mirare, că prea se îngustează brusc. Vara trecută a tot pus în mijlocul drumului pământ, nisip, pietriş, ce avea omul nevoie, de câte ori a avut nevoie, că e aşa deştept pusă poarta lui că n-are cum să intre un camion în curte. Nu conta că nu mai putea să urce nimeni, că noi locuiam efectiv mai sus cu 50 m, că e drum de servitute pentru pădure şi că pe-acolo urcă pompierii în caz de… Nevoile lui au primat mereu. N-are dom’ părinte curent, nu-i nimic, i-am dat noi; are omul de sudat şi s-a ars prelungitorul lui istoric care ne-a pârlit şi nouă o priză, schimbăm priza, îi dăm omului prelungitor de vreo 20 m care se arde şi el, că şi sudatul, şi betoniera au depăşit toleranţa cabului; le trebuie muncitorilor o lopată, apă pentru beton, o atenţie, o măslină, suntem vecini, e normal să ne ajutăm. Dar e normal, se pare, numai din partea noastră, că dom’părinte suferă de misecuvinism cronic şi e dreptul lui să-i încurce pe alţii şi obligaţia noastră să acceptăm. Chiar dacă am avut semnale clare de la început (mistăr prist nu priveşte omul în ochi, e alunecos-zâmbitor, zice mereu da-da şi îşi vede de treabă), am fost pro toleranţă şi am sperat în bunul-simţ elementar; i-am atras atenţia de câteva ori într-un mod mai mult decât decent să nu se mai repete; asta până ieri, când, tot decent, dar cu limba-mi ascuţită nestrunită intenţionat, i-am povestit despre normele elementare de educaţie, despre preotul-model în societate care nu este, de faptul că m-aş lipsi de asemenea vecini, că există modalităţi de constrângere pentru toată lumea, că pietrişul poate fi adus cu elicopterul, eventual se poate încerca o teleportare a materialelor de construcţie. A fost extrem de surprins (ceea ce mă miră, atitudinea mea e fermă de obicei şi nu par omul căruia să i se sufle în ciorbă) şi abia aştept să vină ziua de mâine: va avea parte de o întâlnire de gradul trei cu domnul şi stăpânul meu, mult mai puţin acid ca mine, dar de neclintit când e călcat pe coadă. Pe preot ştiu doar că-l cheamă Florin. Dar când aflu şi numele de familie n-o să ezit să-l fac public. Dixit!

Later edit: FLORINEL TUDOR, aşa îl cheamă pe onor preotul vecin.

9 comentarii:

Alexandru Zaharia spunea...

Simona, traim intr-o lume cumplit de nesimtitoare. Domnii preoti sunt obisnuiti nu doar cu fripturi si bani bagati in buzunar, ci si cu pupincurismul tipic credinciosilor cu sau fara batic. De-asta poate si mirarea ca ti-ai permis sa-i spui, in felul tau, ca e un mare bou. Sa-ti ajuti vecinii e un lucru nobil, dar sa-ti aperi drepturile e si mai mare (si din pacate, rar intalnit la noi). Eu zic ca D-zeu e in inima ta, nu in curtea preotului, asa ca n-ai decat sa-i bati obrazul cu legea.

simf spunea...

@zalex, multumesc, asta voi face: voi apela la mijloacele legale, incepand cu sesizare la protoierie:D.
si, daca ma mai supara, la ironii. usturatoare.

vic spunea...

stii cu ce-i sade cel mai bine unui popa pe el?
cu un doberman.

Daniel spunea...

Grija mare, in clipa in care deschizi o poarta si dincolo de ea se afla un popa nesimtit ce vrea sa-si traiasca puterea acum fiindca in viata de apoi nu o va mai avea, sa-r putea sa gasesti si multa ura.Este greu sa traiesti impreuna cu ea, multa rabdare si diplomatie ar fi mult mai bune. Si daca nu vei reusii, inlocuieste dusmania cu indiferenta, atata timp cat vei putea.
Nu am dreptul de a da sfaturi, am descris doar niste stari.

Anonim spunea...

ioi ce m-am cutremurat de placere!
regret sincer ca n-am asistat live la instalarea expresiei de mirare pe chipul sau de reprezentant direct al divinitatii...

simf spunea...

@Daniel - n-am energie, timp, chef de vendeta. vreau doar liniste si SPER sa nu (mai) fiu obligata sa mi-o apar. mersic pentru expunere.

@Laura - in calitate de brav reprezentant al divinitatii, fix de izvoul tamaduirii a adus oameni la munca si a si eliberat drumul de pamant. nu stiu daca inainte, in timp ce sau dupa ce a sfintit aghiasma.

Adinuca spunea...

N-am vrut sa povestesc insa nu ma mai pot abtine: In sambata mare am fost sa impartasesc copii in sat. Pe langa faptul ca nu inteleg de ce preotul local nu doreste sa impartaseasca nici macar copii sub 7 ani in duminicile din Postul Mare am asistat la scene si ritualuri pe care eu refuz sa le inteleg si sa le accept. Mai ca incep sa imbratisez opinia tatalui copiilor in ceea ce priveste biserica (scrisa intentionat cu litera mica). Deci carevasazica ne adunam acolo o mare de mamici, tatici sau alti apartinatori cu o mare de copii de varste diferite. Unii tuseau, altii stranutau, unii aveau ochii injectati de febra, si majoritatea isi pierdusera rabdarea. Copii dar si adulti. La un moment dat se termina licoarea (ii spun asa ca a luat preotul o sticla de vin si a facut refill ca si cum beam la un bairam). Se opreste din impartasit haotic multimea si iese in pragul altarului. Toata lumea cu mic cu mare ne aruncam in genunchi. Balmajeste ceva cu doamne miluieste de vreo 3 ori si IN numele... de vreo 5 ori si gata ne ridicam in picioare. Noi care avem un parinte care ne are in grija de cand s-au nascut copii, ne-am uitat mirati si ne-am intrebat ce-a fost asta. Mama a spus sa tac "ca nu-i bine sa te iei de preot". Apoi continuam cu coada. Ajung in fata cu cei 3 copii (2 ai mei si o finuta) il impartaseste intai pe T mic, ca e baiat, apoi intreb de T mare ca are 8 ani si daca nu vrea sa o spovedeasca. El imi spune ca "merge si asa ca ce pacate poate avea un copil?" si harst ii baga lingurita in gura fara sa o intrebe cum o cheama, darminte sa mai spuna si "se impartaseste roaba..." Am iesit cu un gust amar din biserica. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, mie mi-a fost foarte comod asa, dar oamenii astia cand isi fac treaba pentru care slujesc acolo? Nu m-am mirat in noaptea de inviere cand la slujba au participat in jur de 50 de persoane dintr-un sat cu 700 de familii. Ma intreb daca ar fi sa fac o reclamatie, cine ma va crede. Si apoi la ce imi va folosi mie personal si copiilor mei? La nimic. Mergem unde ne e drag si gata. Ne-am invatat deja mine. Insa din pacate biserica se transforma incetul cu incetul in ceva foarte neplacut si va pierde pe mana ei

Lotus spunea...

Și cum a evoluat situația azi? :)

simf spunea...

@Lotus - intre timp a aproape terminat casa si a vandut-o, noii proprietari fac amenajari si vor sa se mute in primavara (si sunt ok)

:-D