Primăvară schimbătoare

Întâi e soare şi cald. Apoi iar bate vântul şi deja mă scoate din pepeni. Luni seară a fost de-a dreptul ticălos, ne-a inundat casa cu fum din sobe, aşa că a trebuit să lăsăm toate uşile şi toate gemurile deschise vreo două ore, timp în care pe de-o parte s-au încălzit coşurile, pe de-alta s-a mai domolit puţin domnul vânt. Deh, primăvară schimbătoare. Apoi „am ars miresme otrăvitoare în trepieduri de argint” - mai concret, beţe de mosc în suporturi din piatră -, cu un bun efect în principiu, excepţie făcând doar dormitorul, unde marţi dimineaţă se simţea un vag iz acriu, de casă de ţară, care m-a surprins total. Sper să dispară singur şi repede.
Săpuniera foto nu mai focalizează bine decât când vrea ea, în funcţie de cantitatea de lumină. Mă tem că fie trebuie reparată cu o alta, fie sunt eu într-o dispoziţie de primăvară schimbătoare.
Pentru cei care au deschis calculatoarele mai târziu şi fără nicio legătură cu cele scrise mai sus, s-a tuns domnul meu. Tunsoare scurtă, clasic masculină, după vreo cinci ani de plete şi coadă (tura a doua, că a mai avut un episod de cinci ani plete, un an tuns scurt). Mustaţa, barba, cerceii şi lentilele heliomat încă le păstrează neschimbate şi bine face, cel puţin pentru moment, că nu m-am obişnuit cu noul lui look. Primăvară schimbătoare.