Schimb confort urban pe libertate rurală (109). Aprilie e primăvara

Mi-e cam ciudă când văd că primăvara vine peste tot mai devreme decât la noi. În oraş lalelele sunt de două ori mai înalte ca ale mele, pomii au deja frunzuliţe, iar spaţiile verzi sunt chiar verzi. Ştiu că vârful de deal, liziera, temperaturile mai scăzute din colţul nostru de rai, de care uzual mă bucur, fac ca primăvara să întârzie cu câteva minute, dar tot am ars de nerăbdare.
Acum a venit! Lucerna e iar verde, zmeura are frunzuliţe, câţiva căpşuni sunt drepţi şi frumoşi, urzicile de sud cresc harnice, iar în grădină au răsărit ceapa, usturoiul, cresonul şi ridichile; salata şi plantele aromatice nu dau deocamdată semne de viaţă, la fel morcovii, păstârnacul şi pătrunjelul, dar măcar au motive: sunt plantate pe terenul de joacă al motanilor negri.
Am legat molidul albastru de un băţ ca să se îndrepte, am aranjat trandafirii din grădina de flori şi am pus seminţe de gazon pe lângă ei, ştiu că nu e în regulă, dar nu m-am putut abţine. Ca mea culpa, am păstrat nişte locuri libere – delimitate acum prin pietre – unde voi pune minuni frumos mirositoare; în acest scop, am pus deja în ghivece seminţe de levănţică, măghiran, rozmarin şi regina nopţii.
Forsiţia are câteva floricele, draga de ea, e mică şi harnică, iasomia încă e înflorită, primula e tot vedetă, vreo patru zambile s-au deschis, o narcisă galbenă ciufulită la fel. Au apărut bujorii şi vreo trei crini, tufişul incert, iasomia de vară şi liliacul alb au muguri; la liliacul mov s-au format deja florile, doi pruni au mugurii plesniţi, sălciile au făcut mâţişori şi la vişini nici nu m-am uitat, am omis, cu toate că ei înnebunesc primii.
În week-end a fost cald şi bine şi, contrar aşteptărilor, n-a plouat. În grădină am fost doar ca să fac poze şi oricum n-am stat mult: tricoul meu portocaliu s-a dovedit a fi tare apetisant pentru o mie de feluri de gâze, printre care albine şi fluturi coloraţi. Prin livezi albinele şi-au pornit colinda…