Like?:)

luni, 2 iulie 2012

Vizită


Duminică seara, timp de răgaz şi de linişte; sună telefonul domnului meu – nea Costică, omul-nostru-în-curte din prima vară a mutării noastre, vrea să vină la noi. Tare mă distrează și nea Costică, și nea Sandu; amândoi vin pentru grădină – unde eu sunt responsabilă -, amândoi de fapt cu mine au de discutat, dar de fiecare dată îl sună pe domnul meu. Cutuma satului – să nu te dai la muierea omului, că poa' să te și omoare.
Şi vine. Vine să vadă ce-am mai făcut din augustul trecut când a fost ultima dată (atunci ne-a adus pepeni cultivaţi de el), să ne dea în continuare sfaturi, să ne îndrume. La cei 72 de ani ai lui, e o mână de om; are cam 1,50 m înălțime, probabil spre 50 de kg, respectă cu strictețe ritualul de seara trebuie o țuică și muncește zi lumină. Se uită mulţumit la pomi şi vie, la căpșunii mutați de el, vede din prima pomişorii puşi în primăvară, aha, aţi mutat curtea găinilor, uite aici, domnu', trebuie pusă o proptea că se spintecă cracu' de la prunu' ăsta. Bame, astea ce-or mai fi?! Și ziceți că dovleacul ăsta e patison?!
Îmi spune c-a mulcit și el roșiile și că o duc mult mai bine, că strănepotul care are acum 4 ani e mofturos la mâncare și vrea numai d-aia de la pachet, pateu, crenvurști, se miră de castraveții cornison, tufe mici pline de rod, mă laudă de inflația de gălbenele din grădină și-mi spune că și cartofilor le-ar fi făcut bine. Gustă încântat măcrișul, prazul l-ați pus cam târziu, cam în două săptămâni trebuie să scoateți ceapa, puneți în loc varză de toamnă. Mergem și în casă, e încântat, apoi îi arăt bucătăria de vară (fruntea i se strânge a mirare), e mirat de cât a crescut arțarul și amuzat de scaieții mei vineți (Domnul meu: Eee? Câtă lume își plantează ciulini în curte?), ne întreabă de lemnele pentru iarnă, de cum stăm cu apa din fântână, dacă nu seacă, se miră de furtunul crețuliu.
Am mai stat un strop de vorbă în chioșc apoi a plecat grăbit, că trebuia să mute niște pui dintr-un coteț în altul înainte să se întunece.
Drag ne-a fost și mie, și domnului meu – până și copilul nr. 2 a venit să-l salute – și ne-a încântat faptul că ne-a adus doi litri de lapte proaspăt muls de la Hostein-ița lor. A plecat cu un patison măricuț de la noi, cu mulțumirea pe chipu-i bronzat că nu lăsăm pământul de izbeliște. Pământul la care se uită cu un drag nespus cu ochii lui blânzi și albaștri.

Niciun comentariu:

:-D