Like?:)

joi, 10 ianuarie 2013

Totul va fi bine...

Anul a început domol şi calm, dar s-a agitat brusc. O mie de chestii de făcut ieri dacă se poate (aşa e după vacanţă), o mie de colaboratori care vor o mie de lucruri simultan, câini pisici găini focuri lemne rufe care nu prea vor să aştepte, arhive pe anul trecut pe care n-am chef să le fac, plus două cărţi pe care chiar trebuie să le termin, aşa că hai să vorbim despre lucruri mai plăcute, că-i mai productiv.
Câinii n-au mai fost stresaţi de petarde, au dormit liniştiţi unde şi când au avut chef, nici măcar la miezul nopţii n-au mai venit după noi şi nici n-au mai încercat să se ascundă; sunt toţi trei bine, doar că băieţii mari se pare că vor avea curând nevoie de încă o cură antireumatică. Mâţele sunt grase, obraznice şi de pat conjugal acaparatorii, foarte ofuscate că avem acum tupeul să plecăm de-acasă şi nu mai au uşieri, Zombie pleacă după iubite câte două-trei zile, dar nu mai vine bătut – probabil acum îi bate el pe alţii -, Jinx e, conform definiţiei, un ticălos, numai că ceva mai mare, iar Maşa e un amestec echilibrat între deliciu şi calvar. Găinile sunt cam frumoase aşa împănate de iarnă, fac şi ouă - luăm zilnic din cuib fie unul (când merge domnul meu), fie două-trei (când merg eu), spre revolta lui R., că el le îngrijeşte -; am constatat, conform obiceiului, că o altă preconizată puicuţă s-a dovedit cocoş şi deja are o traiectorie fermă în direcţia oală.
Am primit prin poştă o felicitare de Crăciun de la un cuplu drag-drag din Australia şi tare ne-am bucurat, am modificat mobila prin casă - camerele de sus pot adăposti câte două persoane simultan, iar biblioteca are două Pello-uri şi a devenit cameră doar de zi - şi am făcut experienţe bahice: tinctura de mentă cu sirop tot de mentă au devenit lichior, iar vişinata cu tinctură de salvie sau patlagină au devenit digestiv, spre încântarea degustătorilor, că pe mine m-au lăsat fix frig.
După cum era şi firesc, în astă vacanţă eu am fost DJ şi, după heavy hard alternativ (cu o singură excepţie, seara de revelion - când i-am pus domnului meu Depeche Mode, George Michael, Scorpions şi ceva balade, iar spre miezul nopţii am dat-o pe Yma Sumac -, toată ziua de ieri am ascultat Joan Baez şi Bob Marley, motiv pentru care m-am trezit fredonând No Woman No Cry, ceea ce vă doresc şi dumneavoastră.
Everything's gonna be alright
Ev'rything's gonna be alright ...

4 comentarii:

CCristinaC spunea...

Nici eu nu ma mai vad de mormanul de dosare care trebuiesc arhivate, situatii statistice, mai am si declaratii contabile de facut. Au inceput si programarile pentru saptamana urmatoare, drept pentru care am inceput si eu cu... pauza. :)))

simf spunea...

@CCristinaC - avantaj tu, eu nici pauza nu-mi permit :)

Odille spunea...

Simona, ma mai linisteste gindul ca si pt cei care au 20 de ani zilele par sa zboare, pt ca eu nu stiu cind trece saptamina.
Astazi dimineata aveam 1/3 din birou captusita cu biletele galbene urgente.
Ca sa nu mai ma streseze, le-am aranjat intr-un teanc frumos si nu mai par asa de multe.
Cred ca voi trece pe biletele roz pt ca este o culoare mai linistitoare, mai calma. :) :)

simf spunea...

@Odille - daca ti se pare rozul mai calm, roz sa fie!:)
(la mine culorile sunt in functie de urgente, galben e pentru intr-o zi, verde pentru cam azi si roz e pentru trebuie facute ieri, asa ca daca vad roz in fata ochilor la mine nu-i de bine :) )

:-D