Vineri spre seară, pe terasă, cu
agenda specializată în față, fac și refac planuri; lângă
atelierul lui, domnul meu lustruiește tânguit cu polidiscul și o
perie viitoarele jardiniere de aromatice.
În bucătărie, Jinx vânează o
măslină verde; pe sub rafturi, pe sub frigider, pe sub mașina de
spălat. Stă răstignit pe-o parte și delicat bagă lăbuța
dedesubt să-și recupereze prada. O dată cu măslina, de sub
frigider scoate și praf – așa e Jinx, generos, el mereu ne ajută
-, și prada ușor frăgezită. Zombie doarme în locul de masă pe
pernele scaunelor, cu o labă atârnând și capul într-o poziție
ce nu pare deloc comodă. Mașa caută un loc numai ea știe în ce
scop, că niciunul nu pare s-o satisfacă. Castor și Hades educă
simultan și gălăgios, la lemne, aceeași minge de tenis; Polux îi
privește înțelept din mijlocul aleii și asigură cu o labă un os
preistoric a cărui culoare virează deja către gri.
Domnul meu se oprește, câinii tac și
ei; pentru moment liniștea îmi țiuie în urechi, apoi, ca la un
semn, păsăretul cântă apusul cu cinteze primadone, cocoșul se
laudă, apoi își cheamă zgomotos nevestele; iar a găsit vreo
râmă.
Jinx iese pe
terasă, se linge pe bot – a mâncat deja măslina -, apoi purcede
la o spălare responsabilă în dreptul ușii. Miroase vag a pământ
reavăn și-a zambile, dulceag ca siropul de vișine din cana mea
bleu. Din preajmă, aud un un sunet ca o vibrație. Încerc să-l
identific; Mașa, curățică, se spală în cădița cu rufe pentru
spălat și toarce ca un furnal.
Mă-ncearcă un
zâmbet. E liniște.
3 comentarii:
ce bucurie de sunete! aplauze intregii orchestre...
un text foarte bine scris. felicitari.
@cristina - esti tu o dulce :)
Trimiteți un comentariu