Gata
vara la nivel teoretic, chiar dacă încă sunt temperaturi de peste
30 de grade. Ziua a scăzut vizibil – plecăm de-acasă când
soarele tocmai depășește linia orizontului -, seara și dimineața
cam cer mânecă lungă, picioarele fac dușuri la prima oră în
șlapii cu talpă destul de înaltă.
Culegem
roșii zilnic, tutunul crește frumos – mă întreb când se începe
recoltarea frunzelor -, varza nu prea leagă, castraveții plantați
la umbră încă mai rezistă, ardeii iuți se simt tare bine când e
foarte cald, iar în ardeii capia locuiesc nişte melci mici și
maronii.
Am
tuns forsiție și iasomie, albăstrele și crini, crăițe și
cârciumărese, cad mere și prune cu spor iar domnul meu le culege,
fac conserve, usuc plante și strâng semințe. Am început
pregătirea pământului pentru iarnă - un strat înălțat are deja
mulci generos - , în grădină sunt însă zone goale pe care
urmează să le acoperim cu vegetale uscate.
Am
recuperat ce n-am avut vreme să facem în concediu, am terminat de
spălat covoarele de iarnă și întreaga cohortă de mopuri găleți
ligheane tăvi mături fărașe; la capitolul curățenie generală,
mai am baia (aștept să dea domnul meu tavanul cu lavabilă) și
oareșce retușuri în bibliotecă. Încep să pun bine din hainele
de vară (cele care trebuie călcate, în mare) și să scot din
hanorace, au reapărut în peisaj saboții – gata, pot începe
ploile (cât de mult le aștept!).
Prin
sat trec căruțe cu fân și crengi, drumul e jale, un pic de apă-i
mai trebuie, arbuştii din lizieră s-au uscat graţie maşinilor
mari care trec pe lângă ei zilnic spre pensiunea în creştere care
deja se vede peste pâlcul de salcâmi.
Într-o
livadă din preajmă creşte uşor o pădurice de pini - în 2009,
când ne-am mutat, nu era niciun pomișor -; livada n-a fost deloc
îngrijită, iar natura și-a văzut liniștită de treabă. De n-ar
fi oamenii, pământul s-ar îmbrăca-n copaci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu