Like?:)

luni, 23 octombrie 2017

Urzeli de octombrie





Spovedanie

Îmi place să rămân eu cu mine.
Pun deseori un dumneavoastră în fața intimității de mahala, nu înțeleg pertu-ul în orice condiţii pe principiul: americani n-au formalități de politețe (englezii însă au).
Nu mi-am făcut niciodată un selfie.
Îmi place să probez accesoriile de carnaval din Jumbo.
Nu înțeleg ideea de copil făcut la 40+ de ani; biologic, vârsta ți-e de bunic, nu de părinte.
Am o problemă cu nuanţele pastelate, mai ales cu tot ce-nsemnă roz - nu mă atrag deloc.
Mă trezesc în fiecare dimineață la ora 6.

Cam așa



miercuri, 18 octombrie 2017

Ce mai fac dihăniile moșiei

De la bine în sus, spre foarte bine chiar, le-am deparazitat intern/extern pentru ultima dată în ăst an.
Câinii sunt fericiți că au iarăși acces în grădină, aleargă haotic în combinații aleatorii, adulmecă disperați, calcă totul în picioare, sperie mâțe, citesc mărunt pernele din chioșc și folia de la căpița de fân. Pepsi nu mai are cum să evadeze, așa că încearcă să se strecoare pe poartă, pe lângă noi, Urma s-a făcut cât malul cu flori, Hades doarme fericit pe cerga lui, iar Zăvod e nefiresc de cuminte. S-au îmblănit frumos, sunt lucioși și arată într-un mare fel – dacă nu plouă; că, dacă plouă, câinii albi arată ca niște oi ud-murdare și miros cam la fel.
Pisicile au trecut la ținuta de iarnă, încep să se obișnuiască cu ideea că ușile trebuie să stea închise și dorm mai mult în casă. Sunt cam supărate de aspiratorul industrial cumpărat în vară de domnul meu; când nu-l folosim, trec circumspecte pe lângă el, gata să se ferească eficient în caz că le atacă arătarea galben-neagră, iar dacă-l ducem cumva în vreo cameră e semn clar că ele trebuie să iasă; din casă, chiar.
Mașa nu prea mai pleacă (și nu-i bolnavă!), s-a lățit bine și e neagră-mătase, “concediile” ei din vară i-au scăzut autoritatea și acum nu prea pricepe de ce toate celelalte trei pisici îi aplică sancțiuni când sare peste cal. Jinx e în continuare un ticălos notoriu, speculativ și dictatorial, el nu cere, el își ia ce și când vrea, e dreptul lui și privilegiul nostru să-l slujim, Igor și Frida petrec mult timp împreună, fie în preumblări, fie pe-același fotoliu, fie în dispute scuipat-directe. Și, cum s-a deschis sezonul de foc în sobă, iarăși împărțim patul din dormitor cu două mâțe negre.
Găinile nu prea știu ce fac, doar văd prin gard că încă sunt indecent despănate și știu că uneori ne mai răsfață cu ceva ouă.
Chiar dacă nu-s animale din fauna premeditată, ci din cea spontană, șobolanii sunt bine, sănătoși, de-a dreptul altoiți și se vede că nu-i abuzăm: nu-s impresionați de prezența noastră și uneori ispita de-a ajunge la castronul cu crănțănele de pisici e atât de mare încât încearcă să ne ignore. Domnul meu le pune curse frecvent, cred că a prins peste 10 în ultima vreme, plus ce-au vânat câinii. Împărțim același areal și ca atare nu putem decât să încercăm să limităm numărul lor.

Culori de octombrie







4me

stats

:-D