Like?:)

miercuri, 20 decembrie 2017

Nu înțeleg...

...cum oamenii vând câini adulți; câinele adult deja e parte din familie.
...de ce să dai prioritate de dreapta în sensul giratoriu.
...adulții care vorbesc despre părinții lor spunându-le mami și tati.
...cele o mie de feluri de mâncare ce trebuie să fie musai pe masa de Crăciun.
...de ce să dai sfaturi proaste, când habar nu ai despre situația în discuție.
...persoanele care au același loc de muncă toată viața.
...ciorapii plasă pe sub blugii rupți.
...cum e să ai aproape 40 de ani fără ca să ai deja o casă; sau o familie, a ta; sau o pasiune care costă; sau o carieră; sau să fi văzut lumea.

marți, 19 decembrie 2017

Fericirea și unde stă ea

În ascuțitoarea metalică primită – da, știu, ce desuet e să ascuți creioane Koh I Noor în mileniul trei.
În punga de jucării mici-mici cumpărate pentru o copilă de trei ani, spre bucuria mea neprecupețită, și pe chipul copilului fericit când primește un scaun pliant, de pescar.
În chelălăitul surpins al câinelui mic și alb din vecini, alergat parțial de motanul negru.
În felicitarea cu trandafiri primită prin poștă.
În faptul că am reușit, în ultimii patru ani, să nu mai lucrez deloc în week-end.
În cărțile Antonetei Olteanu, în cele despre etnografie și folclor, în monografii, cărți de plante medicinale; în cutii din tablă și împletituri, în fier forjat, obiecte de lut și vechituri.

joi, 14 decembrie 2017

Ce înseamnă să fii special

Seara, pe terasă, copilul nr. 2 îmi dă un mesaj pe facebook; vreau să-i răspund de pe telefon, mă răzgândesc, o sun, vorbim. (...)
Mă trezesc dimineața, telefonul meu – jos, cu cărticica-protecție desfăcută; măi, să fie, parcă îl pusesem pe noptieră. Mda. (...)
Deschid calculatorul; Mami, sunteti ok? Da, de ce? Vorbesc cu copilul nr.2. La 4,10 a.m., cineva o sunase pe fb (telefonul meu rămăsese deschis pe messenger). Eu dormeam, domnul meu dormea, telefonul - în dormitor; și Jinx, motanul negru, tot în dormitor.

Să te sune o pisică neagră, în zi de 13, asta înseamnă să fii special!

marți, 12 decembrie 2017

Decembrie, 12

  • Timp scurt și agitat, ca de final de an, n-am avut vreme să pregătesc de iarnă trandafirii - am făcut mâncare o jumătate de zi (of, viața mea, cum treci tu pe lângă mine când păzesc oale clocotinde... ).
  • Grămada de grindină a rezistat vreo săptămână, n-a nins încă și mi-e dor, drumul ne e luminat de decoruri luminoase de Crăciun, inclusiv la casele din sat, kitsch pe pâine în mare parte.
  • S-a dat startul la sărbători cu brichete bic ca-n curcubeu, în beci nu mai e strop de apă, indiferent cât plouă (dovadă că panta platformei de ciment asigura flux de apă prin gura de aerisire).
  • Am demarat un pui de curățenie responsabilă în dormitor, baie, hol și bibliotecă, am drăgălit congelatorul cu listă de inventar cu ce-i acolo, domnul meu a pus geam în rama de la terasă, prilej cu care toate patru pisicile au intrat cu elan în el.
  • Duminică au evadat găinile din curtea lor și Houdin(i)-uța (Pepsi) le-a asigurat jogging responsabil, cu jumuleală; am prins-o, i-am pus și ham, și zgardă și le-am prins una de cealaltă cu o carabină mare (la locul Urmei); în două ore, era Pepsi liberă ca pasărea cerului, senină: nimic nu se întâmplase.
  • Mâțele pictează lăbuțe pe gresie, pardoseală, lenjerii, geamurile sunt pline de urme de năsucuri, câinii decorează pereții magaziei cu lăboanțe maronii, casa din est a ajuns la acoperiș.
  • Colinde, prea multe colinde și prea curând la Europa FM, discuții, prea sterile discuții pe fb despre dictatura majorității și de ce ies oamenii în stradă, telefilia salvează România. Sau o ucide.

Când vrei, poți să vezi cerul pe tavan.

marți, 5 decembrie 2017

Flori, cât încă mai sunt





Ploaie cu grindină în decembrie

Mai văzusem curcubeu, mai auzisem tunete, dar grindină în decembrie... nici gând.
Acum am vazut; în prima filmare, chiar am prins momentul în care s-a pornit, în a doua se vede grămada de grindină căzută de pe acoperiș.






Start în decembrie

Prima lună de iarnă, sosită cu temperaturi cam mari, cu ploaie cu tunete și grindină, cu pământ mustind de apă și fără activități în grădină. Primă lună de iarnă cu Ziua națională fără steag arborat – nu m-a tras inima, grație situației actuale -, fără fasole și ciolan, dar cu musafiri la 10 pm, boxă activă, microfon, Noi suntem români și Cade copacul.
Pământul mustind nu m-a încurajat să fac mare lucru pe-afară; încă n-am pregătit trandafirii, doar ce am pus pietriș pe zona de lângă acareturi și aleator prin curte, am strâns ghivecele și jardinierele, am comis un strop de optimizare a depozitării în magazie și am reușit să mai pun la punct din nimicurile restante. În rest, am spălat gresia de pe terasă de un milion de ori, zadarnic.
Domnul meu a montat rama viitorului geam de pe terasă, a tăiat/spart ceva lemne, asta ca relaxare, că-n rest s-a distrat cu soba din dormitor, pe care a cam desfăcut-o: sus-jos pe taburet, fărașe de pământ uscat și cenușă, praf, praf, praf. Apoi trei zile de binecuvântări, fumigații și împachetări cu lut la mâini (până a aflat combinația cu care trebuia lipită), terapii cu apă – spălat găletușă, șpaclu și alte accesorii; acum soba trage super, motiv pentru care duminică nu m-am putut abține să bag lemne pe foc și-am făcut spre 27 gr.
Se simte considerabil faptul că am izolat casa, căldura se păstrează mai mult timp, diferențele de temperatură seară/dimineață sunt mai mici, o zi de foc a la long în soba metalică din bibliotecă generează 24 gr constante în întreaga casă (deschidem ușile de la etaj).
Apropo de lemne, a venit și a doua tură, spre bucuria Urmei și-a lui Zăvod, care scrutează orizontul urcați pe ele; amândoi sunt crunt de murdari și arată deplorabil,  marii câini foști albi, actualmente alb-noroi, Hades e dezgustat de astă vreme și rar iese din zona protejată, iar Pepsi evadează constant, profitând de faptul că ne e milă să-i punem hamul, care s-ar uda și i-ar ține rece.
Mâțele sunt ok, lui Jinx i-a trecut viroza și n-a dat-o mai departe, Igor e mare și surprinzător de greu, Mașa rar mai lipsește câte o oră-două de-acasă, în rest doarme în patul conjugal, iar Frida are limbariță și e cam nesuferită.
A fulguit vineri seară, vremea merge ușor spre iarnă, adăpostul de pe terăsucă e o minune când plouă sau bate vântul; afară pământul miroase ușor a ger și a rumeguș proaspăt, în casă-i cald și bine, cu un miros delicat de mosc alb. Acum aștept să împodobesc casa de Crăciun cu ajutorul pisicilor.

:-D