Like?:)

joi, 17 decembrie 2009

Schimb confort urban pe libertate rurală (3)

Şi acum, după şase săptămâni de când ne-am mutat, mă simt într-un prelungit concediu la munte, un concediu straniu, pentru că trebuie să ajung la serviciu zilnic. Încă descoperim roata şi inventăm apa caldă, dar nu ca la început, când totul era o continuă mirare. Nu toate sunt roz, evident, aşa că atac şi din dezavantaje. Ultimul pe listă: Loganul nostru nu mai urcă nici cu lanţuri. Aşa că… stă frumuşel la vreo 100 m mai jos de casă. Drumul per pedes la prima oră n-o fi făcând bine la ten, dar sigur e bun la trezitul complet. Însă mă uit pe marea de alb şi zău nu mă supăr. Asta e!
S-o luăm cu începutul… Cum două camere sunt la mansardă şi scara era exterioară, a trebuit să extindem casa, spaţiu care acum se cheamă „extindere” şi care va fi un fel de „Universal 650”, hol, living american, cameră de zi şi de altele. Pentru asta a trebuit adus „agregat” pentru beton. Dar nu în curte, că vrednicul şofer al camionului s-a hărnicit el să intre pe un teren vecin şi să-l lase acolo, nu înainte de a se împotmoli. A venit să-l recupereze încă un camion, rămas şi el acolo, şi o Volă hărnicuţă, care le-a scos pe amândouă. Efectul operaţiunii? Drumul făcut varză… Cum cei 150 m până la primul vecin îi folosim numai noi, a fost pentru al meu soţ o distracţie majoră să acopere şleauri, să refacă şanţuri… A trecut.
Curentul electric se întoarce la noi, adică suntem cap de reţea. Mai clar: trăgeam apa (pornea hidroforul), se oprea televizorul, calculatorul se restarta… O feerie! Am schimbat bateria la sursă, am luat stabilizator de tensiune (urmează să-l punem într-o zi), a umblat domnul şi stăpânul meu la hidrofor. Acum nu se mai opresc, dar se vede cum scade intensitatea luminii de la aplice. Şi din când în când mai pică frumuşel curentul… Între 10 minute şi două ore. Asta înseamnă că nu avem nici apă. Mă consolează două gânduri: unu – lasă că ne luăm noi generator… şi doi – şi primarul comunei Mărăcineni are aceeaşi soartă, doar stăm pe aceeaşi parte a drumului. Va trece.
Făcutul focului (încă) e o distracţie pentru toţi (cred c-avem toţi patru o considerabilă tendinţă piromană), însă „reglatul” sobelor e o inginerie care ne cam depăşeşte. N-am făcut frigul, însă au fost nopţi în care am dormit dezveliţi şi am băut multă apă. Uşor-uşor le îmblânzim. Coşul a trebuit curăţat (tot al meu soţ a fost coşarul învăţăcel), eu nu m-am prins încă de momentul în care pot deschide uşa sobei fără să iasă fumul. Tot aici trebuie amintit un alt dezavantaj: temperatura inegală în casă. Am fost obişnuită să mă ridic din pat şi să merg desculţă în bucătărie. Ei, nu se mai poate! Halatul şi ciorapii sunt obligatorii. În plus, când te întorci după ceva vreme, casa e rece. Sper să reuşim să punem centrală pe lemne. N-a trecut.
Neavând gaze, avem butelie. Cuminţi, am cumpărat noi la început tot ce ne-au învăţat alţii mai pricepuţi ca noi. Mai puţin duze… Acum avem şi am şi învăţat să apreciez ce bună invenţie e cuptorul cu microunde. A trecut.
Transportul spre şi dinspre oraş eu cel puţin îl fac cu Loganul. Am mers de două ori cu maxi-taxi, prima dată decent, a doua oară… am hotărât să mă apuc de şcoala de şoferi, ceea ce va doresc şi dumneavoastră. 30 de persoane pe 16 locuri şi în picioare, replici gen „dacă nu-ţi convine ia-ţi amant cu maşină mică”. Promiscuu. Fain e că au afişat şi clasicul mesaj pentru reclamaţi & comp sunaţi la… Să sun?! Şi când mă gândesc că onor firma câştigătoare a licitaţiei se numeşte SC Manolo Auto Zob SRL, mă întreb: 1. cum de-am urcat în maşinile ZOB; 2. cui i-ar putea da prin cap să-şi numească firma de transport ZOB? Omul fie are un umor negru deosebit, fie…
Asfaltul se înmoaie, curăţenia se întreţine considerabil mai greu, praf, păienjeni. Oare de unde or veni atâţia? Nu hibernează şi ei? N-a trecut şi nici nu trece, dar e tolerabil raportat la avantaje.
Parcurgând diagonal ultimele scrise îmi dau brusc seama (a mia oară) ce comoară de bărbat am. El le face pe toate, eu sunt o „domniţă” care nu stă fără mânuşi în curte şi care pleacă înainte să răsară bine soarele şi se întoarce mult după apus, dusă/adusă cu maşina de acelaşi bărbat…

4 comentarii:

Anonim spunea...

Excelent fetita, mai scrie, ca scrii bine si poate iese de-o carticica. Frumoase povesti, cit e literatura in ele si cit adevar?
Mihai

simf spunea...

Multumesc frumos pentru apreciere, multumesc frumos pentru increderea acordata. De-o carticica n-o sa iasa, dar sper sa continuu sa va impartasesc bucuria mea. Literatura nu-i deloc, e trairea reala, sunt fapte chiar asa petrecute. E adevar, eventual filtrat de subiectivismul uman.

AFC spunea...

Nasho , esti sigura ca libertatea rurala - confort urban da o valoare pozitiva ? Oricum as socoti , cand ma gandesc la 4 camere in trivale cu piata de alimente la intrarea in bloc , imi vine sa umplu paharul din ce in ce mai des ...

simf spunea...

AFC, nu m-am prins daca "4 camere Trivale"... e de bine sau de rau. Cert este ca sunt foarte incantanta de schimbarea facuta. Apropo, stii ca orasul duhneste a canal? Eu nu stiam pana sa-mi schimb domiciliul. Mersic si pentru ca ai citit, si pentru comentariu.

:-D