Like?:)

miercuri, 1 septembrie 2010

Schimb confort urban pe libertate rurală (39). Toamnă, legume, fructe şi alte alea

Săptămâna trecută încă mă minunam de diferenţele de confort termic între centrul Piteştiului şi curtea noastră. Doar 10 km făceau diferenţa între două lumi distincte: una, înăbuşitoare, cu izuri de canal, praf înecăcios şi asfalt arzând, cealaltă cu miros de verde, cu aer ce-ţi umple sufletul şi troscot ce te-ndeamnă să mergi desculţ. Acum vine toamna, ştiu eu sigur. În pădure un copac s-a îngălbenit deja, seara reclamă pătură groasă şi geam închis de câteva zile, pielea de pe mâini se strânge zgribulită în tricou, chiar şi la orele amiezii, motanii au început să se îngraşe, merele se ruşinează-n palid roşu. Doar zmeura mai e primăvăratică în magenta-movuliul ei.
Prunii din grădină au câte 1-5 prune, asta doar ca să identificăm noi ce marcă sunt (numai că deocamdată doar pe cele Tuleu gras le recunosc); cei din curtea păsărilor şi din grădiniţa de flori sunt plini, dar nu şi copţi. Merii au ciorchini de fructe mici, trebuia să le rărim florile sau merele când s-au format (evident că n-am ştiut, însă cine s-ar fi îndurat când erau atât de frumoase?), avem un măr-pom la primul său rod care are un singur fruct, dar mare. Unicul nostru păr, tot la primul rod, are cinci pere, nucii sunt plini, gutuiul la fel, arţarul şi frasinul pe care i-am cumpărat în primăvară pe post de magnolii cresc duios între trandafiri, arţarul canadian e cam supărat pe câinii care-l tratează fără urmă de respect din unicul motiv că locuiesc în aceeaşi curte, bradul de Crăciun pe care l-am plantat e un drăguţ, ceilalţi doi brăduţi cresc şi-s fericiţi când le smulgem bălăriile din preajmă, care ajung să-i depăşească, iar tuia n-a făcut nimic, parcă ar fi din plastic.
Cam din două în două săptămâni au tot venit nea Costică şi tanti Oara (uite că-mi amintesc numele ei de alint!) şi au făcut minuni în grădină. În perioada dintre vizitele lor productive, ne-am dat şi noi silinţa după puteri, timp, chef. Pot spune că am asigurat întreţinerea simplă a reţelei. Cu nea Costică am făcut planuri: unde vom muta căpşunele, bujorii, narcisele şi alte flori, unde trebuie făcut un şanţ-canal de captare a apei şi cum va fi ea dusă către lac. Acum îl aşteptăm să cosească ce-a mai rămas din lucernă după ce-am plantat pe ea piscina şi după ce-au încurcat-o mândru Hades şi Jinx în joaca lor.
Seară de seară am udat grădina, mă înnebunesc roşiile care miros într-un mod cu totul special, iar leuşteanul, ţelina şi busuiocul te ameţesc. (Mă bucur că a început să plouă, mă cam plictisisem de udat.)
Straniu e că noi avem roşii când în zonă numai cei cu solar au, cele „de câmp” „s-au mănat”. O fi norocul începătorului? Am aflat că unul din soiurile de roşii pe care-l avem şi care-mi place mie mult se cheamă „inimă de bou” (am recoltat deja şapte bucăţi mari şi delicioase, alte cinci fiind în curs de coacere); celălalt soi – roşii mici şi lunguieţe, care se coc mai târziu – nu ştiu cum se cheamă.
Toţi ardeii plantaţi s-au prins şi au rod, avem trei mărci diferite – capia, ardei gras, gogoşar; lor li se adaugă cele două soiuri de ardei iute, unul verde, care devine roşu când se coace, şi unul mov, care tot roşu devine, fapt ce mi se pare staniu. Hreanul e impresionat, prazul - de-a dreptul spectaculos, oare ce-o să facem cu el?, via mai are doar struguri de soi vulgar, cei de masă s-au scuturat hotărâţi, însă cei existenţi au început să se movulească. Stolonii sunt plini de flori şi din când în când se mai coace câte o căpşună.
A sosit prima tranşă din lemnele pentru iarnă, miroseau la început înnebunitor şi-mi place tare mult să stau lângă ele. Pentru Răzvan cred că tăiatul cu drujba e un hobby, mi-e drag să-l urmăresc cum îi pune drujbei ulei, apoi desface lanţul, îl ascute, îl prinde la loc privindu-l cu un soi de tandreţe mulţumită. Am aşezat lemnele deja pregătite, sparte, ca într-un mare puzzle.

4 comentarii:

PETROV spunea...

io credeam ca ai 20 de ani =))

simf spunea...

@PETROV, tineretea e o stare de spirit!:-)

Anonim spunea...

eu cred ca iese o carte cu instructiuni pentru oraseni care se muta la tara! foarte tare!
lucia

simf spunea...

@lucia, o carte nu chiar, dar un mic indrumar pe net pentru profani... mersic de apreciere

:-D