Like?:)

luni, 27 septembrie 2010

Schimb confort urban pe libertate rurală (49). Toamna 2010, v.1.1

Şlapii au dispărut din peisaj, locul lor a fost luat de pantofi, adidaşi, saboţi; cu papucii din cauciuc n-am reuşit să picăm la pace, indiferent câte argumente privind utilitatea ne-au fost aduse (ne-am cumpărat, dar îi ţinem bine), în cuier au crescut deja cămăşi de fleece şi un polar, iar pelerina de ploaie e la loc accesibil, acolo unde în vară era mai mereu câte o şapcă.
Am făcut câteva lăzi de lemnuţe şi-am strâns rumeguş pentru amestecul minune folosit în acelaşi scop: aprinsul focului; ritual - se ia una bucată linguriţă de amestec rumeguş-motorină, se pune în sobă, deasupra se face un grătar din lemnuţe uscate peste care se aşază lemne falnice. Se deschide uşiţa de la cenuşar, se aprinde chibritul, se pune în sobă peste rumeguş şi gata.
Am strâns piscina şi hamacul şi probabil în week-end-ul viitor vom pregăti curtea şi chioşcul pentru iarnă (strâns pălării de soare şi scaune pliante, pus fluture bezmetic aspersor + băncuţe + alte alea la adăpost…).
Ploaia continuă să se insinueze duios pe la o îmbinare a acoperişului, printr-un loc bine camuflat şi nesiliconat după cum se pare, pe care sper să-l identificăm curând; deocamdată, ca represalii, am plantat un lighean într-un loc strategic.
Câinii s-au îngrăşat pentru frigurile ce vor veni, iepuraşii cresc drăguţi şi am aflat că găinile trebuie vaccinate (zău de mă gândisem vreo clipă, oare şi vacile se vaccinează?), dar nu cele pe care le avem acum, ci găinile pe care le vom cumpăra în primăvară. Agresivitatea celor actuale şi faptul că mănâncă ouă sunt semne ale unor deviaţii comportamentale netratabile, aşa că acestea vor ajunge hrană (consiliere făcută de un medic veterinar verificată prin documentare pe net).
Avem confirmare oficială: toţi motanii noştri sunt vânători. Dacă iniţial l-am suspectat pe Zombie că i-a adus cineva un şoricel, într-o dimineaţă ne-a adus el tare mândru un şobolan proaspăt răposat, apoi a venit cu o dihanie încă vie pe care a mâncat-o sub ochii noştri. Săptămânal la uşa bucătăriei avem şoricei, cârtiţe, păsări, şopârle şi alte ofrande foste vii pe care ni le aduc cu generozitate felinele noastre.
Noutate în peisaj – avem cutie poştală. Oricum poştăriţa nu urcă până la noi, dar asta nu ne împiedică să ne bucurăm de noua achiziţie.

Niciun comentariu:

:-D