Schimb confort urban pe libertate rurală (111). Terasa cu motani negri

De când ne-am mutat am vrut noi să facem ceva cu intrândul de la bucătărie care era neterminat. Să-l închidem? Nu, că ne ia priveliştea de la cafea. Da, dar câştigăm la confortul termic. Şi priveliştea? Ok, nu-l închidem. Îl facem terasă!
Aşa că vineri seară domnul meu a măsurat, calculat, găurit, montat dibluri chimice, iar sâmbătă dimineaţă a purces la târg să cumpere popi de 10 şi scândură pentru închiderea laturii libere. Nu înainte de a umple Loganul cu fier vechi strâns la colectarea selectivă a deşeurilor din ograda personală. Şi, minune minunată, cu acei bani a cumpărat diversele chestii din lemn necesare. Tare mândră m-am simţit, n-am dus noi pet-uri pe care să cumpărăm un pom, dar tot am recuperat materiale refolosibile! A plecat cu fierăstrăul coadă de vulpe după el, cu creion, ruletă şi alte minuni, a tăiat scândurile şi stâlpii cât să încapă în maşină şi a adus materialele acasă. Lemn verde de brad, miros înnebunitor…
Scule diverse înşirate precum obstacolele la slalom; motani curioşi privitori sau adulmecători, în funcţie de inspiraţie; câini hărnicuţi care aduc jucării şi ţi le lasă ofrandă; copii curioşi; da cred că a avut tot confortul şi asistenţa necesare. Eu amenajam scurtătura, bechtelul şi rondul în acelaşi timp, ca să nu mă plictisesc de muncă repetitivă. Când luam pauză de-o ţigară mergeam să văd ce-a mai făcut.
- Balamale şi ivăr ai?, îmi trece mie prin cap.
- Nu ştiu!, răspunde calm domnul meu.
Mi se pare corect, în fond sunt metalice şi nici măcar nu se găsesc în târg. Caut prin atelier şi găsesc două ivăre – deja avea de unde să-şi aleagă – şi cinci balamale mici, cumpărate probabil aşa, ca să fie.
- Nu-s prea mici balamalele?
- Ba da, dar le pun pe toate.
Se însera când a terminat şi tare mândri priveam produsul aproape final (trebuie să-i mai pună în partea de sus nişte bucăţi de scândură mai late pe care să putem pune o ceaşcă, o scrumieră, o carte). Încântaţi noi, că motanii îl priveau contrariaţi şi le-a trebuit ceva vreme să se hotărască dacă trec printre scânduri sau sar pur şi simplu.
Se înnoptase când am terminat de strâns unelte şi de făcut ordine în curte; pe stâlpii de la poarta terasei doi motani negri stăteau, faţă în faţă, cu o atitudine regală. Unii oameni au stâlpi cu lei de ghips, noi avem stâlpi cu pisici negre. Vii.