O vrabie cu o omidă-n
cioc stă pe o ulucă a gardului; de pe terasă, Igor o privește
plictisit, își pune capul pe labe și continuă să lenevească.
Pe alee, câteva
jucării aduse de Zăvod, plus o mânușă și-o bucată de cauciuc;
între ele, tolănită, Frida vegetează și ea. Jinx și Mașa au
dispărut încă de pe la 9, sigur sunt undeva la umbră, prin
chioșc, pe sub molid, pe lângă forsiție.
Miroase a cald și-a
verde, grădina tace pământ, în curte-i liniște de secetă; doar
când și când puiuții ce se mai aud.
Ridic ochii din
paharul de limonadă; pe cer, un uliu stă nemișcat ca un fluture
prins cu boldul într-un insectar. Privesc în depărtare ca în
timp.
E august, ora prânzului,
s-acasă și mi-e bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu