Like?:)

miercuri, 24 septembrie 2014

Zăvod în septembrie

Împlineşte în curând 10 luni şi 32 de kg, e şeful în curte – trebuie hrănit întâi el mereu iar dacă celorlaţi doi câini le dăm carne sau oase trebuie protejaţi de bestie. În faţa pisicilor nu prea a reuşit să se impună, Frida îl dezarmează cu inocenţa ei nesimţită, Jinx îl zgârie cu talent, Maşa şi Igor se mulţumesc să-l ameninţe şi să-l scuipe, dar nu se tem de el, ci-s doar agasaţi. Mai nou văd că nici Domnul Morcov nu-l mai ia în serios, doar aşteaptă cuminte pe gard să se plictisescă Ză Bou şi să plece.
Îşi descoperă noi talente – e mai nou un grădinar desăvârşit, culege tot ce poate, sapă, udă -, uneori se crede excavator, alteori cară mături, făraşe, găleţi, lemne, încearcă oareşce negocieri şi cu roaba, dar încă nu i s-au concretizat. Continuă să se joace cu puii evadaţi până-i omoară, citeşte mărunt folii şi hârtii, cartoane şi ambalaje recuperate din coşul de gunoi cu capac, face scuba diving în lac sau împachetări cu nămol, depinde ce i se oferă la locul faptei. Se ridică pe poartă lătrând agresiv când trece cineva pe drum (şi deja e aproape cât gardul bestiuţa) şi, când nu face vreo indigestie sau un pui de viroză pulmonară, gaseşte soluţii prompte să i se inflameze articulaţiile sau măcar să-şi rănească o ureche.
Domnul meu e disperat după Zăvod, îl iubeşte nespus şi au amândoi o relaţie specială; pe mine bestia mă ascultă doar parţial color (cu condiţia să nu mă înfurii, că atunci fuge speriat şi zău dacă pricep din ce motiv, nu-l bat deloc, îl pedepsesc rar şi nu-l cert nici pe departe la fel de des cum ar merita). Îl strunesc şi cu vorba, şi cu lesa (adică nu mă târăşte după el, dar trebuie să-l smucesc de câteva ori ca să-şi amintească cine hotărăşte itinerarul), ne jucăm, ne drăgălim uneori – musai înainte să intru la baie, că mă umple de bale şi de arome de câine ud.
Ştie ce-i cerem să facă şi uneori face din prima, când îi e foarte foame ia poziţia şezi la locul lui de masă înainte să ajung cu castronul acolo, a înţeles că n-are voie să iasă din curte decât însoţit şi prevăzut cu lesă – deja nu mai e nevoie de două persoane pentru deschis porţi, scos maşină, închis porţi -, dar asta nu înseamnă că din când în când nu mai încearcă.
Ciobănescul nostru românesc de Budeasa.

3 comentarii:

cristina spunea...

dupa cum evolueaza lucrurile, s-ar parea ca e mai agitat decat max al meu, care credeam ca e supremul in materie. o sa vezi ca in timp se schimba, se intelepteste si se mai potoleste. si lui max ii e frica de mine, dar stii ce-am observat? daca nu-i pui din cand in cand la punct, si-o iau in cap. oricat m-ar durea sa-l opresc pe max din bucuria de a fi dragalit, trebuie s-o fac (si destul de brutal, fara drept de apel) pentru ca altfel nu ma mai baga in seama.
las' ca-i bine :)

simf spunea...

@cristina - are si mai mult spatiu, e si mai copil si-l rasfata bine domnul meu. cand intru in curte, il ignor pana ma lasa in pace, apoi il chem la dragalit dupa o vreme - altfel mi se urca in cap, cum fac ca el, cum nu mai asculta de nimic. niciodata nu trebuie sa-i las "ultimul cuvant", ca brusc uita orice regula de educatie. astept sa creasca, stiu ca se va domoli.

Ana Maria spunea...

Imi era dor de Zavod.
Traim si noi experiente similare cu catelul nostru, care are 6 luni :) Sa fie sanatos!

:-D